Afecțiuni

Suficiente studii clinice riguroase arată că terapia prin neurofeedback este o alternativă la fel de eficientă precum medicația utilizată în ADHD, dar fără efectele secundare ale acesteia.

În 2012 Academia Americană de Pediatrie a aprobat terapia prin biofeedback ca având gradul unul (cel mai înalt grad de evidență clinică) în eficiența tratării ADHD. Prin neurofeedback obținemscăderea nivelului de agitație fizică (reducerea hiperactivității), calmarea mentală (creșterea atenției, reducerea furiei, a nivelului de frustrare), creșterea capacității de auto-control (scăderea impulsivității, conștientizarea consecințelor faptelor).

În multe cazuri, persoanele cu ADHD dezvoltă probleme de auto-respect din cauza modului în care sunt tratate în colectivități.

Calmarea emoțională este esențială în aceste situații cât și în cazurile de ADHD complicate cu tulburări de comportament (agresivitate, comportament opozițional) și de relaționare emoțională (tulburări de atașament, frici, furii). Neurofeedback-ul este o abordare fără riscuri, susținută de studii științifice și eficientă pentru a reduce manifestările ADHD-ului la copii și adulți – evitând nevoia de medicamente și potențialele lor efecte adverse severe.

Vertijul este o stare de amețeală însoțită de senzația de mișcare circulară sau ondulantă a spațiului înconjurător. Vertijul este corelat cu tulburări de funcționare în centri nervoși cerebrali. Această formă răspunde foarte bine la neurofeedack. Tratamentul pentru cazurile severe depinde de cauză.

O variantă este cea medicamentoasă, deși este utilă mai ales în fazele de început ale suferinței iar utilizarea medicamentelor pe termen lung este descurajată. Terapia prin neurofeedback este o varianta naturală și eficientă atunci când nu există cauze structurale. Din perspectiva neurofeedback-ului, vertijul este văzut ca un eveniment electric episodic, de mare intensitate, asemănător cu cel al migrenelor.

Neurofeedback-ul are efect stabilizator asupra creierului. Astfel ajută creierul să împiedice apariția acestor evenimente, și, ca urmare, să reducă frecvența și intensitatea crizelor de vertij, de multe ori până la dispariția lor. Fără efecte secundare sau reacții adverse.

Se știe deja de mulți ani că biofeedback-ul poate ajuta în reducerea frecvenței și intensității crizelor de astm bronșic. Acum putem spune același lucru și despre neurofeedback. Aceasta poate fi văzută simplu prin creșterea stabilității sistemului nervos autonom.

Creierul este puternic implicat în aceasta și de aceea neurofeedback-ul poate avea succes. Deși predispoziția la evenimentele astmatice rămâne, pacienții ajung să utilizeze inhalatoarele foarte rar sau deloc.

Putem ajuta creierul să iasă din depresie și să atingă un echilbru emoțional funcțional. Prin neurofeedback corectăm probleme fundamentale emoționale ( frica, disperare, lipsa de auto-apreciere, lipsade plăcere în viața de zi-cu-zi) cât și cele legate de gândirea logică ( gânduri negative obsedante, griji obsesive ).

Îmbunătățirea dispoziției și refacerea optimismului sunt și ele rezultate ale terapiei prin neurofeedback. Doza de medicație este micșorată până la anularea medicației în unele cazuri.

Prin prisma neurofeedback-ului, vedem autismul ca o condiție caracterizată printr-un nivel mare de excitație și stimulare senzorială a sistemului nervos central, incapabil să proceze cantitatea de informație, ceea ce creează o stare permanentăde anxietate și agitație.  

De asemenea, o considerăm o problemă de neuro-dezvoltare ce poate fi influențată la nivelul emisferei cerebrale drepte, responsabilă de integrarea complexă a stimulilor, de învățare, de controlul și exprimarea emoțiilor. Prin neurofeedback calmămcreierului, pentru ca persoana să se poată liniști fizic și relaționa emoțional ( copii cu TSA încep să doarmă mai bine, să accepte compania altor copii și să fie mai cooperanți ).

De asemenea, se stimulează dezvoltarea rețelelor neuronale ce nu s-au format la timpul lor. Funcții precum vorbirea sunt uneori formate dar nu pot fi exprimate din cauza nivelului ridicat de excitație al creierului. Se poate ca doar după câteva ședințe de neurofeedback copilul să încerce să vorbească.

Cele mai solide și mai extinse studii în domeniul neurofeedback-ului suntlegate de epilepsie. De aici a pornit dezvoltarea terapiei, cu experimente pe animale ce au învățat să evite crizele epileptice induse chimic. 

Ținta terapeutică în cazul crizelor epileptice este stabilizarea creierului pentru ca descărcările electrice focalizate să nu se mai propage necontrolat în creier. Crizele non-epileptice ( manifestări ca în epilepsie dar neproduse de activitate electrică anormală a creierului ) trebuie abordate conform cauzei lor ( psihologică sau structurală ). Succese terapeutice se obțin prin neurofeedback în toate formele de crize. 

Rezultatele obținute pe oameni, la începuturile neurofeedback-ului, cu aparatura rudimentară de acum 30 ani, arătau rata de succes terapeutic peste 50%, 80% din persoane având îmbunătățiri cu peste 30% a simptomatologiei. Cu tehnologia neurofeedback-ului de azi, putem ajunge uneori la o viață fără crize de epilepsie și fară medicație anti–epileptică.

Durerea cronică poate fi judecată după intensitatea durerii fizice și mai ales prin efectul ei asupra stării emoționale. Neurofeedback-ul are impact atât asupra pragului de sensibilitate la durere cât și asupra componenței emoționale a durerii.

Chiar dacă rezultatul nu este dispariția durerii, modul în care este ea percepută și influența ei asupra stării psihice generale pot fi mult diminuate. Pacientul poate trăi cu durere fară că aceasta să îi altereze starea de confort psihic și fizic.

Boala Lyme se poate manifesta în multe feluri diferite de aceea a fost denumită și “marele imitator”. Bolnavii de borelioză pot prezentasimptome ca depresie, anxietate, atacuri de panică, oboseală, minte în ceață, aritmie, tulburări respiratorii, dezechilibre hormonale, disfuncție renală, dureri articulare etc. Boala poate fi greu de vindecat dacă nu se începe tratamentul imediat după infestarea gazdei.

Deși neurofeedback-ul nu poate interveni direct pe bacteria vinovata, el poate ajuta la refacerea funcțională a persoanelor afectate. În particular, tulburarea somnului, a dispoziției și oboseala cresuta, ca și concentrarea scăzută și atenția diminuată, toate prezintă îmbunătățiri remarcabile printr-o terapie de neurofeedback bine condusă. 

Boala Lyme poate produce un sistem nervos hiperactiv care menține în mod constant și prelungit starea de stres ” luptă sau fugi “. Neurofeedback-ul poate calma activitatea creierului asociată cu agitația, gândurile obsesive și starea de frică asociată cu răspunsul lastres.

Neurofeedback-ul poate regla sistemul nervos, normalizând frecvențacardiacă, presiunea arterială, respirația, transpirația și temperaturacorpului. Reducerea nivelului de stres mărește capacitatea de răspuns imun a organismului. Mai mult, neurofeedback-ul determină întărirea imunității generale. 

Aceasta înseamnă creșterea capacității organismului de a lupta cu infecțiile și a șansei de vindecare.

Terapia prin neurofeedback în această patologie urmărește maimulte aspecte: stabilizarea creierului, calmarea musculară, normalizarea răspunsului la durere și refacerea somnului. Rezultatul include îmbunătățirea calității somnului, reducerea durerii, limpezirea gândirii, redobândirea bunei dispoziții.

Deoarece fibromialgia este o suferință cronică, antrenarea Alfa–Teta ajută prin rezolvarea traumelor emoționale adânci și echilibrare emoțională.

Impactul neurofeedback-ului asupra somnului este puternic și rapid. Sunt corectate cauzele care împiedică adormirea ( corelată de multe ori cu un grad de agitație mentală și fizică ), readormirea pe timpul nopții ( determinată de griji, frici, gânduri obsesive ), cât și reglarea fazelor de somn ( alternanța și lungimea fazelor de somn ) – lipsa fazelor de somn profund creează condiții pentru apariția fibromialgiei, anxietății și depresiei. Rezultatul este obținerea unui somn consistent, odihnitor.

Prin neurofeedback se corectează atât flexibilitatea creierului (trecerea firească din starea de veghe în cea de somn seara și invers dimineața) cât și stabilitatea sa (menținerea în starea de somn pe tot parcursul nopții).

Terapia este personalizată conform cauzelor ce tulbură somnul și vizează atât calitatea somnului cât și tonusul fizic și psihic din timpul zilei.

Durerile de cap răspund foarte bine la terapia prin neurofeedback. Indiferent de natura lor (migrene, sensibilitate la curent, alcool saureacție la stres), apar ca instabilități cerebrale și se tratează prin întărirea stabilității creierului. Durerile de cap răspund rapid la neurofeedback, fiind doar o problemă de găsire a setărilor optime de lucru. 

Numărul și intensitatea durerilor se reduc progresiv de-a lungul terapiei. După un număr suficient de ședințe, efectele dobândite se fixează pentru o perioadă mare de timp. Stabilizând creierul, pe lângă amendarea considerabilă a durerilor de cap, alte manifestări ale instabilității cerebrale dispar și ele (amețeli, vertij, atacuri de panică, variații de dispoziție sau energie).

Pe lângă efectul general pe durere cronică, neurofeedback-ul acționează și prin relaxare musculară și reducerea compresiei pe nervul sciatic. Sunt situații în care a fost nevoie de o singură ședință pentru dispariția durerii. Desigur, mai multe ședințe înseamnă fixarea efectului.

Deși durerea de origine nervoasă este greu de tratat, prin neurofeedback putem obține o bună ameliorare și reducerea medicației. Chirurgia nu mai este necesară, de multe ori.

Boala Parkinson este o boală degenerativă care distruge creierul progresiv, în timp. Nu există vindecare momentan pentru această situație. Terapiile actuale se bazează pe reducerea simptomelor bolii. Acestea includ, printre altele, medicație, psihoterapie și în unele cazuri chirurgie.

Medicația este adeseori doar o soluție temporară din cauzaefectelor adverse neplăcute. Cercetări recente arată rezultate foarte promițătoare ale terapiei prin neurofeedback asuprapacienților cu boala Parkinson. Neurofeedback-ul nu vindecă și nu va opri evoluția bolii. Totuși, neurofeedback-ul are un potențial real în a reduce simptomele bolii, în special în fazele inițiale.

Aspecte ale bolii Parkinson în care apar rezultate bune după terapie includ echlibrul corporal (static și dinamic), rigiditatea, tremorul, somnul și mobilitatea facială. Astfel, prin neurofeedback se recuperează o parte din funcționalitatea pierdută și se aduce alinare vieții acestor bolnavi.

Durerile fizice, tulburările emoționale și de dispoziție declanșate de efectele schimbărilor hormonale lunare asupra unui creier cu o stabilitate scăzută pot fi rezolvate definitiv cu terapia prin neurofeedback. Acestea răspund deobicei foarte bine, cu scăderea intensității până la dispariția lor.

Bufeurile din simptomul de premenopauză dispar sau devin nederanjante prin stabilizarea sistemului nervos autonom.

Pentru acești pacienți începem cu re-echilibrarea emoțională și psihologică, care sunt deobicei cele mai puternice suferințe în aceste situații, urmate de un proces de recuperare a funcțiilor motorii și senzitive pierdute prin afectarea cerebrală.

Scăderea spasticității musculare poate fi obținută ușor și rapid, atunci când este prezentă. Procesele de relocare a funcțiilor cerebrale din zonele afectate sunt stimulate prin neurofeedback.

O amendare semnificativă a simptomatologiei în aceste situațiiobținem prin reducerea nivelului de agitație a creierului, creșterea capacității de auto-control și inhibiție voluntară. Mecanismul producerii este comun cu cel din ADD/ADHD și de multe ori aceste tulburări coexista. Terapia prin neurofeedback adresată către una din ele produce efecte pozitive pe toate.

De multe ori, tinitusul este dependent de starea de stres sau de situație. Dacă o astfel de conexiune există, atunci creierul este cel ce dictează evenimentele.

Dependența de o stare înseamnă că o stabilitate mai bună a stărilor creierului duce la ameliorarea situației. Și chiar dacătinitusul nu raspunde mereu la terapia prin neurofeedback, modificarea percepției durerii de către creier se întâmplă, așa cum neurofeedback-ul influențează percepția durerii cronice, în general.